Un prieten pe care îl regret: Bujorel Mocanu
ianuarie 31, 2011 4 comentarii
Când m-am apucat de acest blog nu mă gândeam vreodată că voi scrie despre persoane decedate. Din păcate, în postarea următoare este vorba de un asemenea caz.
Acest material este dedicat celui care a fost Bujorel Mocanu, nea ”Mocki” aşa cum era cunoscut de către prieteni, şi pe care am avut onoarea să-l cunosc personal în ultimii ani de viaţă. A decedat la nici 49 de ani, din cauza unor probleme medicale, iar duminică (30 ianuarie 2010) a fost înmormântat la cimitirul ”Mihai Bravu”, din Ploieşti.
Puţini ştiu că Bujorel Mocanu, fosta glorie a Petrolului Ploieşti, este originar din comuna Vâlcăneşti, dar s-a născut la Slănic (11 mai 1962). În ultimi ani din viaţă a fost antrenor la Centrul de Copii şi Juniori ai echipei de Liga a III-a, Conpet Ploieşti.
În primăvara anului trecut, echipa de juniori antrenată de Bujorel Mocanu a jucat împotriva celei de la ASO Slănic, formaţie care atunci reprezenta Petrolul Teleajen Ploieşti (în foto dreapta o imagine de la acel meci, disputat pe 17 aprilie: Nea „Mocki”, ultimul din dreapta de pe banca de rezerve). Atunci, elevii lui nea ”Mocki” au câştigat cu 4-1, deşi a trebuit să improvizeze în poartă: titularizând un jucător de câmp! Mai mult, i-am arbitrat echipa de juniori de câteva ori şi pot să vă spun, cu mâna pe inimă, că făcea treabă bună la centrul de juniori al conpetiştilor.
Ţin minte că odată eram la un meci al Conpetului şi când m-a văzut m-a rugat dacă pot să-l iau cu maşina până la intersecţia cu Vâlcăneşti. Pe drum mi-a povestit cum s-a apucat de fotbal şi cum a fost la un pas să renunţe la activitatea fotbalistică. Mama sa nu era de acord ca el să bată ”purceaua” (aşa îi spunea dânsa la mingea de fotbal) toată ziua, chiar somându-l că-i administrează o bătaie cruntă dacă nu se potoleşte. Cum calităţile sale fotbalistice erau remarcabile, Virgil Dridea l-a titularizat, la nici 16 ani, la echipa de seniori a Metalului Plopeni (aici şi-a început cariera fotbalistică). Imediat a apărut şi răsplata financiară, astfel că mama sa a fost de acord să bată, în continuare, ”purceaua”. Când am ajuns la intersecţia cu Vâlcăneşti se înserase – plus că poveştile foştilor fotbalişti mă fascinează -, am decis să-l duc până acasă, fapt pentru care mi-a mulţumit din toată inima. L-am lăsat lângă stadionul echipei locale din Vâlcăneşti, motivându-mi că urma să se întâlnească cu nişte prieteni pentru a discuta… ”Procesul Etapei”.
Revenind la cariera de jucător, specialitatea sa erau ”centrările covrig”, iar antrenorul de atunci al Petrolului, Viorel Mateianu, a ţinut din tot dinadinsul să-l aibă sub comandă. Preşedintele ”găzarilor”, Eugeniu Trestioreanu, a reuşit să-i satisfacă dorinţa în anul 1983, iar pe 3 septembrie a debutat în Liga I, împotriva Rapidului (scor 3-1). În 1990 a jucat cu Petrolul Ploieşti împotriva lui Anderlecht, nea ”Mocki” spunându-mi că disputele cu belgienii au reprezentat o experienţă unică în viaţa sa de fotbalist.
Reperele carierei
Data naşterii: 11 mai 1962, la Slănic;
Prima legitimare: Metalul Plopeni (antrenor Victor Ionescu), 1976;
Debut la seniori: în 1978, Divizia B, sub comanda lui Virgil Dridea;
Transferul la Petrolul: în 1983, debutând sub bagheta lui Viorel Mateianu, într-o victorie cu 3-1, obţinută în faţa Rapidului, pe 3 septembrie;
Prezenţe în „cupele europene”: a jucat în cele două meciuri Petrolul – Anderlecht, din 1990;
Finalul carierei: la Steaua Mizil (1994-1996) şi Metalul Plopeni (1996-1999);
Cifrele carierei: 223 de meciuri în Divizia A, înscriind 18 goluri;
Cariera de antrenor: a fost „secund” la Steaua Mizil şi Metalul Plopeni, apoi, din 2000, a activat, timp de trei ani, la Centrul de Copii şi Juniori al FC Petrolul, după care, din 2003, s-a mutat la CS Conpet.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!