A mai rămas doar fotbalul licean

Despre fotbalul local nu am mai scris nimic în ultimul timp pentru că nu aveam despre ce să scriu. Fără sprijin, fără echipă şi fără stadion, pot să afirm că fotbalul slănicean a decedat în anul 2011. Trebuie să afirm şi faptul că ultima grupă de juniori a defunctei ASO Slănic a fost cedată echipei de Liga a III-a CSO Plopeni, iar stadionul de fotbal a fost revendicat, în totalitate, de proprietar. De acum înainte, cine se va încumeta să intre pe teren o va face pe riscul său, deoarece proprietarul îl poate acuza de încălcare a proprietăţii.

Cum pe plan local nu există iubitori ai sportului rege, nu cred că în viitor, apropiat sau îndepărtat, va reapărea fotbalul în oraşul nostru. Poate după următoarele alegeri locale, dacă se schimbă ceva, se va auzi, din nou, de fotbalul slănicean.

Până atunci ne vom bucura doar de fotbalul practicat la Grupul Şcolar ”Şerban Vodă” din Slănic, unde, an de an, se organizează un campion de fotbal. Anul acesta am avut onoarea să arbitrez finala competiţiei (marţi, 7 iunie), meci în care s-au întâlnit echipele din clasele a XI-a C cu a X-a D. La capătul unui meci interesant (2×25 minute), cu multe răsturnări de scor, câştig de cauză au avut jucătorii de la a X-a, care s-au impus cu scorul 5-4 (la pauză: 2-1). În cele două grupări s-au regăsit mai mulţi jucători care au evoluat pentru ASO Slănic şi, ulterior, pentru CSO Plopeni.

Mai jos caseta tehnică a meciului şi câteva imagini cu formaţia învingătoare.

a XI-a ”C” vs. a X-a ”D” 4-5 (1-2)

Stadion: ”Sintetic”, Slănic. Spectatori: circa 100. Au marcat: Fl. Stroescu (7, 34, 37), J. Enuţă (50+1)/G. Oprina (16), G. Floroiu (22), C. Frînculescu (45, 47), C. Drăgan (46).

a XI-a ”C”: Ionuţ Moraru – Răducu Pătraşcu, Claudiu Ghica, Jean Enuţă, Andrei Poenaru, Florentin Stroescu. A mai jucat: Irinel Ungureanu. Rezervă neutilizată: Victor Mirică.

a X-a ”D”: Dănuţ Geangu – George Oprina, Cătălin Frînculescu, Ioan Boboc, George Floroiu, Petre Cojocaru. A mai jucat: Cătălin Drăgan.

Arbitru: Cristi Damian.

Cartonaşe galbene: Poenaru (40 – joacă mingea intenţionat cu mâna)/Cojocaru (35 – proteste la decizia arbitrului).

Această prezentare necesită JavaScript.

Un răspuns necesar

Încă de la început vreau să-mi cer scuze cititorilor mei pentru că de ceva vreme nu am mai postat nimic pe blog, dar din cauza unor probleme personale nu am timp să mă ocup de site aşa cum trebuie.

Postul de astăzi se referă la un comentariu primit în urma materialului ”Întâlnirea care nu a adus nimic”, publicat în ziua de 27 ianuarie. Fără să fi operat modificări în structura comentariului (de altfel îl puteţi citi şi la materialul cu pricina), iată comentariul, integral, în rândurile de mai jos:

”Salut!
Nici eu , simplu platitor de impozit nu sunt de acord ca banii-putini de altfel- sa ajunga la fotbal.Slanicul are nevoie de strazi, spital, scoli, curatenie, nu are nevoie de 11oameni care sa alerge pentru o minge.
Sunt de acord ca stadionul trebiue sa existe, si daca vrei sa faci ceva pentru fotbal si pentru oras, mai bine incearca sa aduci un investitor care sa se ocupe de echipa. Slanicul poate fi destinatie de cantonament, pentru echipe mai mari. De exemplu se poate incerca o colaborare cu Astra. Adul pe Ioan Nicolae sa concesioneze stadionul si sa faca un cantonament. Sau alta echipa, cu bani din jurul Bucurestiului. Nu banii publici trebuie sa ajunga la fotbal, cand sunt gropi pe strazi, spitalul cade si alte probleme macina orasul. Nu o lua in nume de rau , dar nu putem sta cu mana intinsa la buget pentru asta.”

Dragă cititorule, nu am luat în nume de rău comentariul dumneavoastră, drept dovadă că l-am aprobat pe blog imediat ce l-am văzut. Dar, nu sunt, în totalitate, de acord cu ideile dumneavoastră şi voi încerca să vă răspund punctual.

1. Este adevărat că nu avem străzi, spital sau curăţenie în oraş, dar după părerea mea nici domnii aleşi locali nu prea ”au mişcat” nimic în acest sens. De fiecare dată au spus că nu sunt fonduri sau sunt insuficiente. Însă, conducătorii urbei de după anul 1990 au ”înstrăinat”, fără menajamente, Baia Baciului, Muntele de Sare cu Grota Miresei, Baia Roşie sau Baia Verde (la un moment dat), obiective turistice care ar fi adus destule resurse financiare şi care puteau fi folosite pentru îmbunătăţirea vieţii locuitorilor oraşului nostru. Nici actuala conducere nu se implică prea mult în dezvoltarea Slănicului, dacă îi întrebi spun că nu sunt bani. Ar putea să întocmească proiecte pentru finanţări europene, dar este prea multă bătaie de cap şi din aceşti bani nu ies… comisioane.

2. Aţi afirmat că mai bine încerc să aduc un investitor, dar ceea ce nu ştiţi dumneavoastră este că echipa locală de fotbal a avut, din anul 2001 şi până la finele anului 2009, un om care a băgat adânc mâna în buzunar pentru sportul rege local: pe numele lui Florin Burnescu. Atât de mult s-a căutat prin buzunare pentru fotbal că de la începutul anului 2010 se află în Italia pentru a-şi face alt rost în viaţă. Niciodată nu a fost ajutat de autorităţile locale, măcar să fie scutit de unele impozite. Nu a venit nimeni să-l întrebe dacă are nevoie de ajutor la fotbal. El plătea din venitul propriu baremul de arbitraj, transportul la meciuri, apa, varul pentru tuşat, medicul, taxele la AJF (care nu sunt tocmai mici), berea de după meci, etc. Dacă ar fi să aduni aceste sume, pe an îţi dă o sumă destul de consistentă şi nu cred că mai sunt ”nebuni”, de acest gen, în oraşul nostru care să susţină financiar o echipă de fotbal, aşa cum a făcut-o Florin Burnescu.

3. Astra Ploieşti s-a aflat alături de ASO Slănic, în perioada martie-iunie 2010, dar când l-am rugat pe domnul primar să vorbească cu oficialii echipei de Liga I pentru crearea unui parteneriat între cele două echipe, nu a dorit să se implice şi, în cele din urmă, a căzut totul.

4. De câte ori am fost la şedinţele de Consiliu Local nu m-am dus cu gândul să primesc bani din bugetul comunităţii (să ştii că există prevedere legală în acest sens), ci doar un ajutor din partea aleşilor locali. Adică, să discute dânşii cu posibili sponsori. Altceva ar fi fost dacă propunerea venea din partea lor şi alta ar fi fost dacă venea din partea mea. Nu s-a vrut nici aşa…

5. Sportul înseamnă mişcare. Nu vezi că foarte mulţi tineri din ziua de astăzi nu se mai dezlipesc din faţa calculatoarelor. Sunt palizi, obezi, fără vlagă, unii chiar fumează, iar sportul le poate oferi o altă alternativă de viaţă. În oraşul nostru nu prea au altă sursă de distracţie, doar vara ce-i mai vezi pe la baie. Vrei, nu vrei, sportul trebuie susţinut şi de autorităţile locale, pentru că există şi această activitate în viaţa unei comunităţi. Sportul este cel mai bun ambasador al unei comunităţi.

În speranţa că ai înţeles mesajul sper ca în continuare să urmăreşti blogul meu şi te aştept şi cu alte comentarii.

Jucătorii care au evoluat pentru ASO Slănic în sezonul 2009-2010

În sezonul 2009-2010, echipa ASO Slănic a evoluat în Liga A Prahova (a terminat campionatul pe locul al 14-lea, cu următoarea linie de clasament: 34 meciuri, 13 victorii, 5 egaluri, 16 înfrângeri: 53-59, 44 puncte, -7), adică în cel de-al 4-lea eşalon fotbalistic al ţării. Pentru gruparea noastră au jucat 56 de jucători (un adevărat record!!!), acest lucru fiind posibil datorită implicării conducătorilor de la Petrolul Teleajen Ploieşti şi Astra Ploieşti.
Preşedintele echipei din Slănic a fost Florinel Paul Burnescu, delegatul formaţiei fiind semnatarul acestor rânduri. Antrenorii formaţiei au fost, în ordine, Ion Albină (fostul portar al Metalului Plopeni, din perioada 1974-1980), Vasile Cosarek şi Valentin Sinescu, actualmente antrenor secund la Astra Ploieşti.

Printre jucătorii care au evoluat pe terenul de la Prăjani s-au aflat şi doi fotbalişti de origine străină: americanul născut în Florida, Henry Cody de Grood (foto stânga, alături de coechipierul Cornel Zaharia), şi moldoveanul portar Dan Pânzaru. Dacă primul sportiv menţionat a preferat să-şi continue cariera în alte părţi (în turul actualului sezon a jucat pentru echipa de Liga a III-a, ACS Bacău), Pânzaru se află în lotul Astrei Ploieşti şi a parcurs cele două cantonamente ale iernii cu echipa de Liga I: la Izvorani şi Antalya. Nu trebuie uitat nici Matei Gheorghe, jucător care are destule prezenţe pe prima scenă fotbalistică a ţării.

Cu ajutorul Asociaţiei Judeţene de Fotbal (AJF) Prahova vă prezint numele celor 56 de jucători care au combătut pentru ASO Slănic în sezonul trecut, iar în dreptul unora dntre jucători sunt trecute numărul de goluri reuşite pentru formaţia slăniceană.

PORTARI:

1.     Gabriel Bădulescu (n. 1987)

2.     Dan Pânzaru (foto alăturat, 1990)

3.     Marius Marin (1992)

FUNDAŞI:

4.     Gabriel Tatian Solomon (1990)

5.     Marius Rădulescu (1970)

6.     Gheorghe Matei (1973)

7.     Răzvan Chejnoiu (1994)

8.     Cornel Zaharia (1986) – 1 gol

9.     Robert Săvulescu (1993) – 1 gol

10.  Cristinel Damian (1981) – 2 goluri

11.  Mădălin Cazan (1979)

12.  Mihai Safta (1989) – 2 goluri

13.  Dragoş Bădicu (1989) – 1 gol

14.  Bogdan State (1988)

15.  Adrian Bucur (1994)

16.  Jean Claudiu Enuţă (1993)

17.  Marius Docea (1990)

18.  George Ungureanu (1993)

19.  Cosmin Munteanu (1991) – 5 goluri

20.  Andrei Codreanu (1991)

21.  Andrei Şerban (1991)

22.  Marian Lazăr (1988)

MIJLOCAŞI

23.  Liviu Cernea (1987) – 5 goluri

24.  Marian Moroiţă (1979)

25.  Viorel Geangu (1978) – 1 gol

26.  Cristian Copcealău (1991) – 2 goluri

27.  Răzvan Bădu (1990) – 3 goluri

28.  Vasile Răducanu (1988)

29.  Marius Ioniţă (1986) – 5 goluri, 2 din penalti

30.  Valentin Ioniţă (1985)

31.  Leonard Matei (1993)

32.  Bogdan Roşu (1989)

33.  Bogdan Avădanei (1991)

34.  Daniel Constantin (1992)

35.  Gabriel Pătraşcu (1993)

36.  Vlăduţ Dogaru (1994)

37.  Bogdan Frate (1994)

38.  Andrei Grigore (1993) – 1 goluri

39.  Ion Faur (1993)

40.  Henry Cody de Grood (1990)

41.  Constantin Robicek (1990)

42.  Andrei Tuchilă (1991)

43.  Georgian Mojga (1991)

44.  Fabian Petculescu (1992)

45.  Gabriel Stan (1991)

ATACANŢI:

46.  Irinel Cojanu (1985) – 8 goluri

47.  Alexandru Bobeică (1987)

48.  Dragoş Cursaru (1981)

49.  Florinel Burnescu (1974) – 1gol

50.  Alexandru Vulpe (1991) – 3 goluri

51.  Marius Mihai (1980)

52.  Constantin Opriş (1978) – 2 goluri

53.  Robert Zorilă (1994)

54.  Florin Gheorghe (1990)

55.  Andrei Stroe (1994) – 1 gol

56. Georgian Georgescu (1989) – 9 goluri, 2 din penalti.

Jocuri test cu Sportul Studenţesc

Această prezentare necesită JavaScript.

Aşa cum afirmam în posturile anterioare, fotbalul slănicean este ”pe cale de dispariţie”, poate chiar din această iarnă. Fără sponsori şi fără interesul autorităţilor locale, sportul rege din oraşul nostru va dispărea. Din păcate, sunt destui copii care vor să practice această disciplină, mulţi dintre ei fiind legitimaţi la cele două grupe de juniori pe care le-a avut ASO Slănic până la finele sezonului trecut. Din toamna anului trecut a mai rămas doar o echipă de juniori şi una de seniori, dar cea din urmă formaţie retrăgându-se din campionat după doar trei etape. Despre aceste lucruri am mai vorbit în alte posturi şi nu vrea să vă plictisesc cu situaţia fotbalului local. Atunci când se părea că nu mai există soluţii, iată că o speranţă a apărut de unde nici nu te aştepţi. Însă, la momentul de faţă nu vreau să spun despre cine este vorba sau ce echipă nu se va implica, motivul fiind de natură organizatorică. Dar, pot să vă destăinui că echipa de juniori a început antrenamentele, de circa trei săptămâni, disputând deja şi două jocuri de verificare. Ambele împotriva echipei de juniori a clubului de Liga I – Sportul Studenţesc, o formaţie formată numai din jucători născuţi după 1 ianuarie 1995 şi care mâine (5 februarie a.c.) îşi încheie cantonamentul de iarnă desfăşurat la Slănic. În cele două jocuri, gruparea bucureşteană, antrenată de Andrei Naghi, s-a impus cu 3-1 ş 4-2, dar prestaţia acestora nu m-a impresionat. Au practicat un joc dur, şmecheresc, tipic echipelor care se antrenează de ani buni împreună, în cazul de faţă fiind vorba de cinci ani! În cele două meciuri, lotul folosit de echipa noastră a fost următorul: Geangu, Gheorghe – Niţă, Cheşnoiu, Nicolescu, R. Dogaru, V. Dogaru, Frate, Pătraşcu, Stroe, Isar, Ionescu (Pisa), Bratu, Floroiu, Dragomir, Mânzicu, Pârvu. Cele trei goluri ale echipei noastre au fost izbutite de Vlăduţ Dogaru (2, unul din penalti) şi Ionescu (şi-a făcut singur un cadou, pe 5 februarie fiind ziua sa de naştere: LA MULŢI ANI). În continuare, la echipă pot veni şi alţi pretendenţi, antrenamentele desfăşurându-se în fiecare săptămână, miercurea şi vinerea, cu începere de la orele 9.30 şi 15.00.

Un prieten pe care îl regret: Bujorel Mocanu

Când m-am apucat de acest blog nu mă gândeam vreodată că voi scrie despre persoane decedate. Din păcate, în postarea următoare este vorba de un asemenea caz.

Acest material este dedicat celui care a fost Bujorel Mocanu, nea ”Mocki” aşa cum era cunoscut de către prieteni, şi pe care am avut onoarea să-l cunosc personal în ultimii ani de viaţă. A decedat la nici 49 de ani, din cauza unor probleme medicale, iar duminică (30 ianuarie 2010) a fost înmormântat la cimitirul ”Mihai Bravu”, din Ploieşti.

Puţini ştiu că Bujorel Mocanu, fosta glorie a Petrolului Ploieşti, este originar din comuna Vâlcăneşti, dar s-a născut la Slănic (11 mai 1962). În ultimi ani din viaţă a fost antrenor la Centrul de Copii şi Juniori ai echipei de Liga a III-a, Conpet Ploieşti.

În primăvara anului trecut, echipa de juniori antrenată de Bujorel Mocanu a jucat împotriva celei de la ASO Slănic, formaţie care atunci reprezenta Petrolul Teleajen Ploieşti (în foto dreapta o imagine de la acel meci, disputat pe 17 aprilie: Nea „Mocki”, ultimul din dreapta de pe banca de rezerve). Atunci, elevii lui nea ”Mocki” au câştigat cu 4-1, deşi a trebuit să improvizeze în poartă: titularizând un jucător de câmp! Mai mult, i-am arbitrat echipa de juniori de câteva ori şi pot să vă spun, cu mâna pe inimă, că făcea treabă bună la centrul de juniori al conpetiştilor.

Ţin minte că odată eram la un meci al Conpetului şi când m-a văzut m-a rugat dacă pot să-l iau cu maşina până la intersecţia cu Vâlcăneşti. Pe drum mi-a povestit cum s-a apucat de fotbal şi cum a fost la un pas să renunţe la activitatea fotbalistică. Mama sa nu era de acord ca el să bată ”purceaua” (aşa îi spunea dânsa la mingea de fotbal) toată ziua, chiar somându-l că-i administrează o bătaie cruntă dacă nu se potoleşte. Cum calităţile sale fotbalistice erau remarcabile, Virgil Dridea l-a titularizat, la nici 16 ani, la echipa de seniori a Metalului Plopeni (aici şi-a început cariera fotbalistică). Imediat a apărut şi răsplata financiară, astfel că mama sa a fost de acord să bată, în continuare, ”purceaua”. Când am ajuns la intersecţia cu Vâlcăneşti se înserase – plus că poveştile foştilor fotbalişti mă fascinează -, am decis să-l duc până acasă, fapt pentru care mi-a mulţumit din toată inima. L-am lăsat lângă stadionul echipei locale din Vâlcăneşti, motivându-mi că urma să se întâlnească cu nişte prieteni pentru a discuta… ”Procesul Etapei”.

Revenind la cariera de jucător, specialitatea sa erau ”centrările covrig”, iar antrenorul de atunci al Petrolului, Viorel Mateianu, a ţinut din tot dinadinsul să-l aibă sub comandă. Preşedintele ”găzarilor”, Eugeniu Trestioreanu, a reuşit să-i satisfacă dorinţa în anul 1983, iar pe 3 septembrie a debutat în Liga I, împotriva Rapidului (scor 3-1). În 1990 a jucat cu Petrolul Ploieşti împotriva lui Anderlecht, nea ”Mocki” spunându-mi că disputele cu belgienii au reprezentat o experienţă unică în viaţa sa de fotbalist.

Reperele carierei
Data naşterii: 11 mai 1962, la Slănic;
Prima legitimare: Metalul Plopeni (antrenor Victor Ionescu), 1976;
Debut la seniori: în 1978, Divizia B, sub comanda lui Virgil Dridea;
Transferul la Petrolul: în 1983, debutând sub bagheta lui Viorel Mateianu, într-o victorie cu 3-1, obţinută în faţa Rapidului, pe 3 septembrie;
Prezenţe în „cupele europene”: a jucat în cele două meciuri Petrolul – Anderlecht, din 1990;
Finalul carierei: la Steaua Mizil (1994-1996) şi Metalul Plopeni (1996-1999);
Cifrele carierei: 223 de meciuri în Divizia A, înscriind 18 goluri;
Cariera de antrenor: a fost „secund” la Steaua Mizil şi Metalul Plopeni, apoi, din 2000, a activat, timp de trei ani, la Centrul de Copii şi Juniori al FC Petrolul, după care, din 2003, s-a mutat la CS Conpet.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Două echipe frumoase

În campionatul trecut, atunci când la Slănic mai exista o echipă de fotbal de seniori, pe lângă această grupare au luat fiinţă şi două formaţii de juniori. Cred că niciodată în istoria fotbalului slănicean nu au existat, în acelaşi timp, două grupări destinate copiilor. În fine, poate greşesc cu ceva, dar dacă cineva are argumente în acest sens poate să mi le trimită şi le voi publica imediat pe blog.

După mai mulţi ani de absenţă din peisajul fotbalului juvenil judeţean, ultimul finanţator al fotbalului local, l-am numit aici pe Florin Burnescu, a înfiinţat, în vara anului 2008, o echipă de juniori. Deşi nu a avut prea mari rezultate, pentru micuţii fotbalişti locali a reprezentat un mod plăcut de a-şi petrece timpul liber.

În sezonul următor, odată cu promovarea formaţiei de seniori în eşalonul de elită judeţean, la Slănic s-au creat două echipe de juniori. Mai mult, o a treia grupare a participat, în premieră pentru fotbalul din urbea noastră, la Cupa Moş Crăciun – competiţie ajunsă la cea de-a 18-a ediţie.

Au jucat pentru Teleajen

Altfel, una dintre cele două grupări înfiinţate în vara anului 2009, în speţă cea formată din juniori născuţi în 1993 şi 1994, a evoluat pentru echipa de Liga a III-a, Petrolul Teleajen Ploieşti. Câţiva dintre ei au jucat chiar în Liga A Prahova, deşi nu aveau mai mult de 16 ani. Un exemplu în acest sens este jocul de la Brebu, cu Unirea din localitate, din prima etapă a returului sezonului trecut, atunci când ASO Slănic a evoluat cu 7 juniori şi 4 seniori în formula de start, pe toată durata partidei. Scorul final: 1-0 pentru gazde, care au marcat abia în minutul 71, iar până atunci nu au mai avut decât o bară! Componenţii acestei grupări au fost: Jean-Claudiu Enuţă, Robert Zorilă, Alexandru Cojocaru, Ionuţ Faur, Cătălin Enuţă (rândul de sus, de la stânga la dreapta);Viorel Nicolescu, Radu Pătraşcu, Robert Săvulescu, Răzvan Cheşnoiu, Andrei Stroe, Ungureanu Irinel. Din fotografie lipsesc Bogdan Frate, Vlăduţ Dogaru şi Claudiu Bucur.

O grupare cu certitudini

Cea de-a doua echipă de juniori a apărat culorile clubului ASO Slănic şi a fost formată din tineri fotbalişti născuţi după 1 ianuarie 1995. Rezultatele acestei echipe au fost mult mai bune decât ale celei menţionate anterior. Mulţi dintre ei s-au aflat la primul an de activitate, dar s-au achitat cu brio de sarcini. Mai mult, uni dintre ei s-au transferat la alte grupări, imediat ce s-a încheiat sezonul trecut: Ovidiu Saulea la Astra Ploieşti, Narcis Ţînţaru la CSM Câmpina şi Alexandru Bugheanu la Şcoala de Fotbal Mircea Eliade din Bucureşti. Dar iată lotul de jucători, rândul de sus, de la stânga la dreapta: Cristi Damian (director sportiv), Dorian Isar, Gabriel Gândea, Vladimir Costin Coman, Mihai Niţă, Alexandru Bugheanu, Răzvan Dogaru, Răzvan Petcu, Ovidiu Saulea, Marius Mihai (antrenor). Rândul de jos, de la stânga la dreapta: Vlăduţ Ionescu, Cristian Albu, Narcis Ţînţaru, Florin Vornicu, Sebastian Radu, Cosmin Brezeanu, Claudiu Niculae şi Radu Niculae.

Fotbalul slănicean, mai mult în mediocritate

Cuvânt înainte

Încă de la început vreau să precizez faptul că nu consider istoria echipelor de fotbal din Slănic, publicată de mine pe acest blog, ca fiind una completă. Rândurile de mai jos au fost realizate cu ajutorul statisticianul Constantin Dumitru-Plopeni, un om de fotbal pasionat al cifrelor. Tot de la el am aflat că primul om care a scris despre fotbalul slănicean a fost Nicolae Iorga, în anul 1923. Într-un editorial, reputatul istoric a scris că din zona gării din Slănic se vedeau 22 de nebuni care alergau după un gogon. În anul 1936, într-un ziar local a apărut un episod în care jucătorii de la Slănic s-au luat la bătaie cu cei de la Văleni, în timpul partidei. Un alt episod interesant a avut loc în anul 1944, când la un joc în Slănic au asistat aproximativ 6000 de spectatori.

În concluzie, mărturii eleocvente ale faptului că la Slănic s-a jucat fotbal încă de la începutul secolului trecut, iar în cele trei centre ale oraşului au fost înregistrate, de-a lungul timpului, mai multe echipe. Astăzi, se pare că acestea au dispărut complet…

Începutul organizatoric

Prima apariţie oficială a fotbalului din Slănic este datată din vara anului 1948, când s-a afiliat la ”Liga de Sud”, sub numele de Clubul Atletic Minierul Slănic.
Culorile tradiţionale ale echipei sunt alb-albastru, iar stadionul din Prăjani, unde îşi dispută meciurile are o capacitate 500 locuri. Primul joc al echipei proaspăt afiliate s-a disputat contra grupării de juniori de la U.M. Concordia Ploieşti, în faţa căreia a pierdut cu 3-0 (3-0). Dar iată prima formaţie aliniată de Minierul, publicată în ziarul ”Presa”, din 7 septembrie 1948: Isar I – Gheorghe, Coman, Gruianu, Ionescu, Isar II, Chiru, Rusu, Paraschiv, Sibianu şi Gaby Ştefănescu.
Primul joc din cadrul Campionatului Districtual la susţinut duminică, 12 septembrie 1948: S.A.P. Urlaţi – C.A. Minierul Slănic 1-1 (1-1). După doi ani, în toamna lui 1950 a promovat în Categoria a II-a valorică, iar din primăvara lui 1951 a purtat numele Spartac Slănic. În 1955, Flacăra (după noul nume) a câştigat primul său trofeu, a fost campioana raionului Teleajen şi după ce a învins, în finala pentru „titlu”, Recolta Drajna de Jos, a „bifat” şi prima participare la barajul pentru promovare în „Regiune”. În anii 1956 şi 1957, s-a numit Energia şi l-a avut ca preşedinte pe doctorul chirurg Mihai Popescu. Din primăvara anului 1958 s-a numit Olimpia Slănic şi a fuzionat cu Recolta Prăjani, în vara lui 1958. S-a reînfiinţat în vara lui 1959 şi a participat la Campionatul Raional Teleajen, sub numele de Salina Slănic. A cucerit un nou „titlul” de campionă a raionului Teleajen (1960) şi a pătruns, după susţinerea unui baraj, pentru prima dată între echipele de „elită” ale regiunii Ploieşti. După restructurarea sistemului de organizare al fotbalului regional a fost retrogradată în Categoria a II-a inter-raională, eşalon în care Olimpia (după noul nume purtat) a evoluat până la desfiinţarea acestui eşalon valoric – 1963.
Echipa din Slănic a beneficiat între anii 1948-1964 de una dintre cele mai bune baze sportive din judeţ, având un stadion cu o capacitate de 7.000 de locuri, cu tribune circulare din beton, cu instalaţie de nocturnă şi o frumoasă pistă de atletism. El a fost distrus în 1964 pentru a se face loc noii exploatări miniere de sare. Echipa a evoluat pentru o perioadă de patru ani la Plopeni, pe stadionul “Metalul”. La revenirea în raion, a cucerit un nou „titlu” (1965) în faţa „eternei rivale” Avântul Măneciu. După un sezon în „Regiune” (1965-66) îşi schimbă numele în Minerul şi a participat, în continuare, la Campionatul Raional Teleajen. În vara lui 1967, Minerul Slănic şi Viitorul Prăjani au fuzionat formând Viitorul Slănic, nume sub care a repromovat (după disputarea unui baraj) în Campionatul Regional Ploieşti. Din lotul de jucători care au obţinut promovarea au făcut parte: Toma Tudoroiu, Nicolae Haină I, Stelian Borcea, Ovidiu Haină II, Iancu, N. Mocanu, Mînzicu, Petre Costescu, Constantin Mocanu, Ion Plăiaşu şi Ion Bonciu.

Cea mai mare performanţă

În anul 1971, Viitorul Slănic a promovat în campionatul republican, Divizia C, fără baraj, ca urmare a creşterii numărului de echipe din acest eşalon. Preşedintele secţiei Fotbal a fost Ion C. Alionte, iar din lotul de jucători care au realizat cea mai bună performanţă a echipei din Slănic au făcut parte: Tănase Tudoroiu, Ştefan Mocirlă, Petre Costescu, Stelian Borcea, Ion Stroelescu, Nicolae Haină, Ion Borcea, Ovidiu Haină, Nicolae Teodorescu, Constantin Mocanu, Emilian Huza, Eugen Bocăneanu, Ion Mocanu, Ion Căţel, Nicolae Corbu, Eugen Marinescu, Adrian Tudoroiu, Liviu State, Vasile Pasăre, Ion Aurel Stanciu, Florea. Antrenorul echipei fiind Ferdinand Czepolsky. După numai un singur sezon în Divizia C (1971-1972), Viitorul Slănic a retrogradat în Campionatul Judeţean Prahova şi în anul 1976 a retrogradat în Categoria a II-a valorică.

Perioada de anonimat

În următoarea perioadă echipa de fotbal ce a reprezentat Slănicul, ca de altfel pe toată durata existenţei sale, a fost mai tot timpul „pasată” între: Salina din localitate, Complexul Balnear (având ca preşedinte pe Gheorghe Dima) şi Municipalitate. Acesta a fost una dintre cauzele pentru care slănicenii n-au avut o evoluţie stabilă, retrogradând chiar şi în ultimul eşalon valoric al fotbalului judeţean. În 1979 a revenit în principala competiţie fotbalistică prahoveană şi după numai doi ani a coborât din nou în aerul moale al campionatului sătesc.
Din anul 1981, este din nou preluată de către salina Slănic şi sub numele de Minerul urcă din nou, tot pentru sezon, pe scena de elită a fotbalului prahovean, după care echipa nu-şi mai regăseşte cadenţa şi râmâne în anonimat timp de 10 ani. A mai obţinut o promovare (1985), care a fost doar o simplă amăgire pentru suporterii echipei. Din 1988, reprezentanta minerilor a susţinut un nou baraj şi promovează în eşalonul doi valoric judeţean. Din 1991, odată cu reorganizarea sistemului de disputare al fotbalului judeţean, Minerul a făcut parte din prima serie constituită sub numele de Liga I judeţeană.

Promovări şi retrogradări

Următoarea performanţă realizată de Minerul a fost la finele sezonului 1994-1995, când a revenind în eşalonul de elită al judeţului, ce purta, de astă dată, numele de Divizia C judeţeană. Au realizat această „urcare” jucătorii: Mihai Petrache, Ion Mocanu, Adrian Pană, Marius Iordache, Adrian Deliu, Dragoş Dragomir, Marian Dumitru, Gheorghe Costescu, Robert Mânzicu, Victor Avram, Cristian Gheorghe, Marian Pâslaru, Florin Mihai, Dragoş Borcea, Cristian Mocanu, Cristian Bădulescu, Toni Tudoroiu, Liviu Willy Haină, Constantin Plăiaşu, Ion Muşoiu, Florin Parapancea, Sorin Cârstea, Mihai Avramescu şi antrenorul Viorel Marin şi jucătorul-antrenor Cristian Teleanu. După o perioadă de patru ani, timp în care la „Prăjani” s-au disputat multe jocuri spectaculoase, „Minerii” au retrogradat din Divizia D, revenind iar în prim-planul fotbalului prahovean prin ce s-a întâmplat după ediţia de campionat 2001-2002. La ultima participare „în elită” lotul echipei avea următoarea componenţă: Eugen Răduţă, Constantin Dorel Popa, pentru postul de portari şi jucătorii de câmp Gheorghe M. Dumitru, Bogdan Iliescu, Dorel Jipa, Victor ”Bodo” Bratu, Cristian Teleanu, Viorel ”Biţi” Geangu, Georgian Mocanu, Daniel ”Ţipă” Stoian, Marius Dogaru, Daniel Plăiaşu, Dragoş Borcea, Cristian ”Şnap” Alionte, Gheorghe Costescu, Marius Barbu, Cristian Ristea, Ionuţ Banu, Dănuţ Luncă, Adrian Deliu, Paul Burnescu, Bogdan Stroe şi Marius Mihai. Antrenor Constantin Ştefan, preşedinte onorific – Liviu Mihăilescu, preşedinte – Nicolae Enescu, vicepreşedinte – Marius Voinea. Din lipsa resurselor financiare şi-a vândut locul din Liga I judeţeană, contra sumei de 20 milioane, beneficiară fiind Avântul Măneciu. A pornit la un nou drum, cu o nouă echipă formată, înscrisă în Liga a II-a judeţeană. Pentru „mineri” au urmat două promovări consecutive. Prima s-a produs în vara lui 2002 când a acces Liga I judeţeană, cea de-a doua fiind la finele sezonului 2003, când a revenit în elita fotbalului judeţean.
După doar un sezon au revenit în Liga I judeţeană. Pentru un sezon (2005-2006), a purtat, din nou, numele de Olimpia şi a avut următorul lot de jucători: Pandelescu, Nica (portari) – Neagu, Liţu, V. Stoica (cpt.), Damian, Moise, Gherghinoiu, Ioniţă, A. Mînzicu, Holtei, Tiberiu Ianculescu, Boiangiu, Dandu, Blidaru, Burlacu, Brumaru, Petrescu (jucători de câmp). Antrenor Lucian Sotir.
Din 5 martie 2007 poartă numele de Asociaţia Sportivă Orăşenească (ASO) Slănic, având ca preşedinte pe Florin Burnescu, vicepreşedinte pe Gheorghe Lazăr, iar delegatul echipei este Cristi Damian.

În zilele noastre

În sezonul 2008-2009, ASO Slănic (în foto) a promovat în Liga A Prahova (Liga a IV-a). folosind următorul lot de jucători: Bădulescu Gabriel Mihai (portar), Bratu Victor, Burnescu Florinel Paul, Catrina Aurelian, Cărbunaru Mihai Marian, Cojanu Ion Irinel, Cursaru Dragoş, Damian Cristinel, Dandu Mihai, Dragomir Nicolae Robert, Dumitran Ramon, Geangu Gabriel Mădălin, Geangu Georgian Viorel, Grigore Andrei, Hilă Constantin, Ioniţă Marius Georgian, Ioniţă Valentin Ion, Lovin Alexandru, Moroiţă Marian, Petrescu Valentin Georgian, Rădulescu Marius, Săvulescu Robert, Solomon Tatian Gabriel.
Vedeta echipei a fost liberoul Marius Rădulescu, fotbalist care are multe prezenţe în eşalonul secund al fotbalului românesc, dar în special în Liga a III-a, mai ales pentru echipa Petrolistul Boldeşti.
Pentru a supravieţui în eşalonul de elită judeţean, ASO Slănic a fuzionat cu Petrolul Teleajen Ploieşti, după cum am mai scris într-un post anterior. Într-un următor material voi prezenta lotul de jucători care a combătut pentru ASO Slănic în sezonul 2009-2010, printre aceştia regăsindu-se şi doi jucători străini: un american şi un moldovean.

În sezonul următor, deşi s-a menţinut în Liga A Prahova, ASO Slănic a fost nevoită să cedeze locul celor de la CS Şirna, astfel că echipa a revenit în eşalonul imediat inferior. La acest nivel nu a jucat decât în primele trei etape, după care a anunţat că se desfiinţează, din cauza lipsei banilor. Din păcate, o echipă cu tradiţie s-a desfiinţat şi nu se ştie când va mai apărea în peisajul fotbalulului judeţean. Trist, dar adevărat…

Anghelache începe treaba, Bica mai stă în vacanţă

În momentul de faţă, cei mai reprezentativi fotbalişti din oraşul nostru sunt portarii Marius Anghelache şi Adrian Claudiu Bica. Primul evoluează pentru gruparea de Liga a II-a ACSMU Poli Iaşi, în timp ce Bica apără culorile echipei Conpet Ploieşti, formaţie care evoluează în Liga a III-a. Dintre cei doi, doar Bica şi-a început cariera la ASO Slănic, Anghelache debutând la Caraimanul EuroAfrica Buşteni. Cum reluarea campionatului bate la uşă, i-am întrebat pe cei doi cu ce gânduri abordează partea secundă a sezonului. Dar iată ce mi-au răspuns:

Marius Anghelache:

”Mă aşteaptă un retur de campionat extrem de dificil, echipa mea fiind considerată una dintre favoritele la promovarea în Liga I. ACSMU Poli Iaşi se află în serie cu Petrolul Ploieşti, formaţie pe care în meciul tur, joc disputat pe stadionul nostru, am reuşit să o învingem cu 3-1, iar eu am fost titularul postului de portar. De luni voi fi la Iaşi, în vederea reluării antrenamentelor”.

Adrian Claudiu Bica:

”În această lună îmi expiră contractul cu formaţia Conpet Ploieşti. Primele antrenamente le vom efectua din 17 ianuarie, iar până atunci sper să-mi rezolv situaţia contractuală. Dacă voi primi o ofertă avantajoasă din altă parte sunt dispus să-i dau curs. În tur am fost titularul postului de portar şi căpitanul echipei”.

Ce a însemnat anul 2010 pentru fotbalul din Slănic

Fără doar şi poate, în prima parte a anului 2010 fotbalul local a fost la un nivel destul de ridicat, raportat la condiţiile financiare de care a dispus. Echipa de seniori a activat la nivelul Ligii a IV-a (Liga A Prahova) –  salvându-se de la retrogradare doar prin conjunctură, iar alte două formaţii de juniori au fost înscrise în campionatele organizate de către Asociaţia Judeţeană de Fotbal (AJF) Prahova.

Gruparea ASO Slănic a supravieţuit datorită sprijinului acordat de Petrolul Teleajen Ploieşti, în tur, iar în retur ajutorul a venit din partea echipei Astra Ploieşti. Bineînţeles, nu trebuie uitat sprijinul acordat de către Florin Burnescu (într-un post viitor voi detalia mai multe despre implicarea lui în viaţa echipei, din vara lui 2002), fost sponsor al echipei care între timp a plecat în Italia, la muncă.

Din păcate, autorităţile locale nu au binevoit să se implice, deşi ştiau situaţia prin care trecea formaţia. În cele din urmă s-a încheiat sezonul competiţional 2009-2010, echipa s-a menţinut în eşalonul de elită judeţean, dar nu s-a înghesuit nimeni să susţină activitatea mai departe.

În vara anului trecut, pentru a-şi continua activitatea, ASO Slănic a cedat dreptul de participare în Liga A Prahova celor de la CS Şirna, iar în contrapartidă aceştia s-au oferit să plătească baremurile de arbitraj şi observare la nivelul Ligii B Prahova. Însă, cu doar trei seniori în echipă şi fără nicio perspectivă pentru viitor, după doar trei etape disputate la nivelul celui de-al 5-lea eşalon fotbalistic, ASO Slănic a declarat forfait competiţiei şi astfel o echipă cu tradiţie a dispărut din peisajul judeţean. Dar, oficialii de la Şirna şi-au menţinut promisiunea şi au plătit în continuare baremurile de arbitraj pentru grupa de copii. De altfel, în vară a fost înscrisă doar o formaţie la nivelul juniorilor – deşi se puteau forma două grupări destul de competitive -, care a fost susţinută din banii celor de Şirna în ceea ce priveşte meciurile de acasă. În schimb, deplasările şi plata medicului s-au efectuat din buzunarul copiilor şi a celui care redactează aceste rânduri. Trebuie să spun că această grupare are şanse mici să mai continue şi în retur, autorităţile locale nedorind să sponsorizeze o activitate din care nu au de nimic câştigat.

Concluzionând, a fost un an în care fotbalul slănicean a fost lăsat de izbelişte şi nu prea se întrezăreşte un viitor luminos. Dar, speranţa moare ultima, nu?